Când Orhun își amintește că i-a spus Hirei că o iubește în timp ce era adormit și cu febră, înțelege de ce ea este atât de furioasă pe el și se gândește cum să repare ce a făcut pentru că dacă Hira se hotărăște să plece din acest motiv, el nu va mai putea să o protejeze pe ea și pe fiica ei Sahra.
În cele din urmă, el îi spune foarte aspru să nu își facă idei greșite, pentru că el delira de la febră iar cuvintele lui nu erau îndreptate spre ea.
Din acel moment începe să fie tot mai dur, ca să o convingă că nu intenționează să readucă trecutul în discuție.
La un moment dat, Sultan îi aduce fructe printre care și o rodie. Hira este și ea în camera lui, face curățenie. Rodia le amintește amândurora de prima lor noapte împreună.
Orhun lovește farfuria din neatenție și fructul cade și se împrăștie pe jos. Atunci el îi spune Hirei să curețe totul. Ea îi răspunde că va șterge totul încât nu va mai rămâne nicio urmă, așa cum a șters și trecutul lor.
Cuvintele ei îl rănesc profund.
Hira îi aduce medicamente lui Orhun și observă că acesta are febră. Deși se simte rău, Orhun refuză să meargă la spital și nu vrea ca ceilalți din casă să afle. O roagă pe Hira să-i aducă comprese reci. În timp ce ea îl îngrijește, el adoarme și începe să delireze. Visând-o pe ea, o prinde de mână și rostește că o iubește.
Hira se înfurie auzind asta și îi spune să nu mai repete niciodată asemenea cuvinte, pentru că nu are dreptul. Apoi îl lasă singur și îi spune lui Sultan să cheme un doctor.
A doua zi, Orhun observă că Hira este mai distantă și tensionată decât de obicei, așa că o întreabă ce s-a întâmplat în noaptea precedentă. Ea îi răspunde doar că în fața lui nu mai stă femeia de acum șase ani. În acel moment, Orhun își amintește că i-a spus că o iubește.
Povestea personajelor secundare prinde contur. Tatăl lui Aziz suferă de Alzheimer și, într-un moment de criză agresivă, Elif îl aude din curte. Deși Aziz și Suzan nu reușesc să-l calmeze, Elif îl îmbrățișează și acesta se liniștește imediat. Impresionat, Aziz îi spune totuși să nu se mai apropie de el.
A doua zi, Aziz o acuză pe Elif că nu l-a ajutat pe tatăl lui din compasiune, ci pentru un avantaj personal, insinuând că, asemenea tuturor femeilor, acțiunile ei sunt motivate de interese ascunse.
Pe de altă parte, se descoperă că Behye, servitoarea conacului Demirhanli, este mama lui Aziz. Cu ani în urmă, ea fusese alungată de soțul ei din cauza unei acuzații false. Acum, când bătrânul o vede pe Elif, își amintește de Behye, ceea ce îi aduce o mare bucurie.
