Orhun le duce pe Hira și pe Sahra la locul unde sunt așteptate de Yekta.
Lumea lui Hira se prăbușește din nou când Yekta îi spune că este nevoit să plece singur fiindcă drumul e riscant și nu vrea să le pună în pericol.
Până se va întoarce, îi spune să rămână în casa Demirhanli fiindcă este singurul loc unde vor fi în siguranță.
Orhun știa toate acestea dar nu i-a spus nimic Hirei ci a lăsat-o să discute cu soțul ei.
Yekta l-a rugat să le protejeze până când se va întoarce, deși nu știe când va fi acea zi.
Hira este copleșită. Rănile lăsate de cuvintele lui Orhun, când i-a cerut să facă avort, încă dor.
Gândul că trebuie să locuiască din nou sub același acoperiș cu el și cu mama lui o tulbură și mai tare. Orhun vede frământarea ei — și pentru el e greu să o aibă aproape, știind că ea a ales o altă viață, alături de altcineva.
Ajunși acasă, Orhun încearcă să o liniștească. Îi spune că înțelege că nu-și dorește să rămână, dar este cea mai bună opțiune pentru ea și pentru Sahra. Hira, însă, izbucnește. Îl acuză că a decis mereu în locul ei, fără să-i ceară părerea. Dar acea Hira nu mai există — acum, ea își va hotărî singură drumul. Orhun, neînțelegând de unde vine furia ei și surprins de reacția ei, îi spune că dacă vrea să plece, e liberă s-o facă.
Hira se gândește mult și spre seară merge în biroul lui cu o cafea și cu decizia ei. Îi spune că va rămâne cu condiția să o lase să lucreze ca servitoare, ca să plătească pentru mâncarea și cazarea lor.
Orhun îi spune că nu poate să accepte așa ceva, pentru că ei au un trecut împreună. Hira răspunde că ea a șters trecutul de mult și nu vrea să fie datoare nimănui, cu atât mai puțin lui.
Orhun cedează pentru că ea este hotărâtă să plece dacă nu acceptă. Astfel Hira începe să lucreze în casa lui.
