După întoarcerea acasă, liniștea aparentă este curând tulburată. Hira îl aude pe Orhun vorbind la telefon cu Nursah despre excursia lor și, fără să vrea, devine martoră unei mărturisiri neașteptate: sentimentele lui pentru ea nu doar că n-au dispărut, ci sunt la fel de puternice ca în prima zi. Cuvintele lui, pline de dor și sinceritate, o răscolesc.
În același timp, Sahra devine din nou tristă. Cu ochii înlăcrimați, îi mărturisește mamei sale o durere adânc ascunsă: se învinovățește pentru moartea tatălui ei, Yekta. Pentru Hira, această destăinuire e ca o rană deschisă. Furia ei față de Orhun renaște – dacă el nu ar fi distrus totul în trecut, poate că viața fiicei ei ar fi fost cu totul alta, fără acest gol sfâșietor.
În zilele ce urmează, atitudinea Hirei față de Orhun se schimbă brusc. Cu o voce rece, îi mulțumește pentru sprijinul oferit Sahrei în ultima vreme, dar îl roagă să păstreze din nou distanța. Nedumerit, Orhun o întreabă ce s-a întâmplat. Hira, fără să mai poată ascunde ce simte, îi spune că a auzit convorbirea lui cu Nursah. Pentru ea, acele cuvinte, deși pline de iubire, nu mai au puterea să vindece trecutul, ci doar să-l răscolească.
În umbră, Afife observă totul. Cu o răbdare calculată, decide că a sosit momentul să acționeze. Vrea să o îndepărteze pe Hira definitiv și, de data aceasta, hotărăște să o facă cu calm, dar cu un plan bine pus la punct.
Între timp, în casa lui Aziz, lucrurile iau o turnură neașteptată. Elif este extrem de fericită când Suzan se întoarce, iar reacția ei nu trece neobservată de Aziz. Mai târziu, el o aude rugându-se, cu voce tremurată, ca el să nu aibă sentimente pentru ea. Într-o încercare de a-i risipi temerile și de a ascunde adevărul, Aziz anunță familia că are gânduri de căsătorie… cu Ece. Elif răsuflă ușurată, dar în sufletul ei rămân neliniști pe care nu le poate rosti.
Ece, între timp, află cu entuziasm de la Suzan despre presupusele planuri de căsătorie ale lui Aziz. Emoționată și visătoare, se simte deja pe cale de a-și împlini visul. Seara, înainte de a merge la o nuntă, face o scurtă oprire la Suzan pentru a-și recupera portofelul uitat. Dar la plecare, ceva îi atrage atenția – în lumina slabă, pe fereastra camerei lui Aziz, zărește o siluetă de femeie.
Privirea i se întunecă de îndoială, iar un fior de neliniște o străbate…
Zerrin, care este presată de datorii, află că cei trei au plecat într-o excursie cu cortul. Îngrijorată, îi sugerează lui Defne să meargă la Orhun sub pretextul unei chestiuni legate de muncă avertizând-o că, dacă nu intervine rapid, sentimentele vechi dintre Orhun și Hira ar putea renaște, iar ea riscă să-l piardă pentru totdeauna. Totuși, Defne ezită. Nu vrea să forțeze lucrurile și nici să se impună într-o poveste care pare să-și regăsească singură drumul.
Orhun și fetele continuă excursia lor în mijlocul naturii, alături de familia care i-a găzduit. Această ieșire se dovedește profund emoționantă pentru Orhun și Hira. Rememorând momentele în care visau împreună la viitorul și copiii lor, Orhun scapă câteva cuvinte care trădează durere: „Mi-aș fi dorit să nu fie așa…”. Hira rămâne împietrită. Crede că el regretă că i-a cerut să renunțe la sarcină, dar își spune în sinea ei că e prea târziu pentru regrete. Nu-i va mărturisi niciodată că Sahra este fiica lui. Cu o voce fermă, îi răspunde că viața lor este așa cum trebuie să fie și că Sahra este cel mai bun lucru din viața ei.
Orhun o privește cu dor, cu inima strânsă de regret. Își dorește din tot sufletul să poată întoarce timpul, dar acum ea pare departe, de neatins. Se întreabă cum vor rezista încă două zile în această tensiune dureroasă: Hira, rănită și plină de reproșuri pentru că el a alungat-o în urmă cu șase ani, iar el, mistuit de furie pentru tot ce au pierdut. Simțindu-se copleșit și conștient că și pentru ea este la fel de greu, decide să se întoarcă acasă mai devreme, folosind munca drept pretext.
Aziz primește o vizită neașteptată de la Gurbuz. În grabă, o ascunde pe Elif în cameră. Gurbuz vine tulburat de o problemă care îl surprinde chiar și pe el: o femeie i-a furat inima și nu-i iese din minte nicio clipă, dar se simte invizibil pentru ea. Are nevoie de un sfat și, cu un zâmbet amuzat, îi spune lui Aziz că e convins că, sub exteriorul lui de beton, se ascunde un romantic. Din spatele ușii, Elif aude totul, iar neliniștea i se adâncește.
Akif e cât pe ce să-i dea de gol, menționând că Elif i-a pregătit micul dejun. Apoi, Gurbuz aproape o găsește în cameră, dar reușesc să treacă peste moment fără să fie descoperiți. După plecarea lui, Aziz îi oferă lui Elif o eșarfă nouă, pentru că a ei s-a rupt în timp ce se ascundea. Gestul lui o surprinde, iar Elif nu poate să nu se întrebe ce semnificație are acest dar aparent simplu.
