Au trecut câteva luni de la condamnarea lui Orhun. Acesta a făcut recurs și acum așteaptă cu înfrigurare rezultatul. Hira trăiește cu speranța că soțul ei va fi eliberat, dar Orhun este conștient că, în lipsa unor dovezi solide, șansele sunt minime.
În tot acest timp, Afife își varsă furia și dezamăgirea asupra Hirei, considerând-o responsabilă pentru soarta fiului ei. O pedepsește constant, iar Hira suferă în tăcere și nu îi spune nimic lui Orhun, pentru a nu-l împovăra și mai mult.
După pierderea tragică a lui Kenan, Nursah și Nefes au părăsit Turcia și s-au mutat în Londra, încercând să își refacă viața departe de amintirile dureroase.
Între timp, Şevket s-a îmbolnăvit grav și a fost înlocuit de o femeie lipsită de scrupule, asemănătoare Afifei.
La un moment dat, Orhun este rănit și ajunge la spital. El găsește puterea de a-i face o surpriză Hirei, organizând un mic picnic în salon, ca un moment de respiro în mijlocul necazurilor.
A doua zi, vestea mult așteptată sosește. Din păcate, sentința rămâne neschimbată. Hira află despre acest lucru nu de la Orhun, ci de la Afife, care, plină de ură, o dă afară din casă.
Orhun, cu inima frântă, îi spune Hirei că nu vrea ca ea să-și irosească viața așteptându-l. Îi cere să nu-l mai viziteze și să-l uite. A pregătit totul pentru ca ea să se mute în Franța și să-și construiască o viață nouă, departe de el. Îi spune că merită să aibă o familie, un cămin, și o îndeamnă să plece fără să se uite înapoi.
Hira, însă, refuză să-l abandoneze. Timp de săptămâni întregi, merge zilnic să-l vadă, dar Orhun refuză fiecare vizită. În cele din urmă, el o roagă să renunțe, susținând cu durere că nu poate trăi liniștit știind că ea suferă din cauza lui.
La plecare, Hira se prăbușește pe drum și este dusă la spital. Acolo primește o veste neașteptată: este însărcinată.
Această veste o umple de bucurie și speranță. Îi cere avocatului lui Orhun să-i transmită vestea, convinsă că acesta nu va mai putea să o țină departe acum, știind că vor avea un copil împreună.
