Halil începe să caute adevărul despre distrugerea terenului lui Zeynep și descoperă cu uimire că vinovata este chiar Tulay, mama ei. Când îi cere explicații, Tulay recunoaște fără ezitare: a făcut-o „pentru binele” fiicei sale, convinsă că locul unei femei măritate e acasă, lângă soțul ei, nu pe câmp sau la muncă.
Îl roagă pe Halil să nu spună nimic, iar el, pentru a evita o ceartă între mamă și fiică, alege tăcerea. Astfel, Zeynep continuă să creadă că el i-a distrus terenul.
În același timp, Merve intră într-un mare necaz. Un coleg o rugase să vândă un inel, despre care ea nu știa că este furat. Acum femeia care îl deținea de fapt – Nevra – o găsește și o amenință că o va da pe mâna poliției dacă nu primește înapoi valoarea bijuteriei. Disperată, Merve îi cere ajutorul lui Zeynep.
Zeynep încearcă să obțină un împrumut pentru a o salva pe sora ei, dar nu reușește. Singura soluție care îi mai rămâne e să vândă terenul pe care l-a primit de la bunica ei – terenul care însemna totul pentru ea.
Găsește un cumpărător și stabilește o întâlnire. În timp ce ea pleacă să încheie tranzacția, acasă, Halil observă verigheta ei lăsată pe dulap. Nedumerirea se transformă în furie când află de la Songul că Zeynep se întâlnește cu un bărbat. Orbit de gelozie, îi caută și îl atacă pe cumpărător, convins că e amantul ei.
Față în față cu Zeynep, Halil îi aruncă o privire aprinsă și îi spune pe un ton poruncitor că atâta timp cât sunt căsătoriți, nu vrea să o mai vadă fără verighetă.
Zeynep îi răspunde rece:
„Verigheta asta face parte doar din jocul tău. Noi nu vom fi niciodată căsătoriți cu adevărat.”
Halil se apropie de ea și rostește calm, dar ferm: „Te înșeli, Zeynep. În curând, vei veni tu singură la picioarele mele. Din propria ta voință.”
